Shhh! Mergem la vanatoare

Nu glumesc, chiar va chem la o vanatoare.. urbana. Nu, nu-i vorba despre maidanezii nelipsiti Bucurestiului sau despre alte necuvantatoare. De data asta vanam mistere si adulmecam indicii. Adica mergem la Treasure Hunt!

Ce inseamna Treasure Hunt? Simplu. Un concurs care imbina ingeniozitatea, creativitatea si spiritul de echipa prin probe distractive care sa ne puna rotitele-n miscare. O vanatoare dupa indicii care sa ne poarte prin partile pline de istorie ale Bucurestiului, o provocare fizica, intelectuala si tehnica. Incitant, nu-i asa?

De vi s-au aprins luminitele si va sclipesc ochii, luati aminte ca inscrieri se mai fac doar pana pe 20 aprilie, la adresa de e-mail: inscriereth@yahoo.com. Puteti sa veniti cu ehipa gata facuta, adica la brat cu alti doi prieteni doritori de aventura sau va puteti lasa pe mana organizatorilor pentru un pic de suspans.

Vanatoarea se intampla pe 28 aprilie, iar startul se da in campusul Universitatii Romano-Americane, la ora 12:00. Nu uitati sa aduceti si taxa de inscriere, 15 RON de persoana. Dupa ce-ati platit si taxa, mai trebuie doar sa fiti cu ochii-n patru dupa indicii si cu mintea ascutita.

Ceva mai multe detalii gasiti pe CS-URA (Clubul Studentilor din Universitatea Romano-Americana) si pe Treasure Hunt.

Cum vi se pare?


Pacatuim?

Stiu ca suntem in postul Pastelui, dar azi vin cu o propunere putin cam pacatoasa. Nu va ganditi la prostii, caci eu vorbesc de cel mai dulce pacat, la propriu.

De nu v-ati dat inca seama, va indemn sa prajiturim! E o relaxare perfecta pentru aproape-mijlocul saptamanii, cand nu prea multi au chef de petreceri nebune, dar cu siguranta fiecare s-ar bucura de ceva bun. Nimic complicat, doar am zis ca ne relaxam.

Reteta pe care v-o recomand e chiar ultima mea descoperire: limbi de pisica! Trecand peste denumirea putin cam ciudatica, va spun din proprie experienta ca ies la fel ca cele din cofetarie, cel putin la gust. Eu am avut putin de furca pana mi-am dat seama cat aluat trebuie la fiecare, asa ca primele semanau mai mult a limbi de vitel decat de pisica. Secretul? Linii subtiri, subtiri de aluat.

Ca sa-mi spal putin pacatele, va scriu si-o reteta pe cat de potrivita pentru post, pe atat de buna. Clatite cu sos de mure sau orice alt fruct va e pe plac. Bune de te lingi pe degete si destul de usurele.

Va ramane doar sa va luati sortul din dulap si-un ajutor de nadejde, prajituritul e mai frumos cand ai si companie pe masura!

La ce reteta va-ncumetati?


Mergem la targ?

Bun. E luni, e tare mohorata vremea si pun pariu ca multi viseaza deja la vacanta de Paste. Mica, mare, dar cu siguranta binevenita!

Ca sa intram mai repede in atmosfera de sarbatoare, mai ales cand putinele grade de afara nu prea ne ajuta, propun sa dam o fuga pana la targurile de Paste de la Carturesti Verona si Sala Dalles.

Iubitorii de traditii vor fi tare fericiti la Sala Dalles. Aici ne asteapta o groaza de bucate traditionale framantate strasnic si rasfatate cu nuca si cacao sau branza din abundenta,dar si mesteri populari care sa ne dezvaluie secretul incondeierii oualelor si al icoanelor pictate pe piatra, lemn sau sticla.

Nu va faceti griji daca aveti gusturi mai apropiate de neconventional decat de ouale incondeiate, caci targul de la Carturesti o sa va aduca un zambet pe buze. De la ceaiuri aromate si dulceturi frantuzesti alese, pana la editii limitate ale agendelor Moleskine, instrumente de scris Wörther si cele mai noi aparitii pe piata muzicala, targul le are pe toate.

Ambele sunt deschise pana sambata, 14 aprilie, asa ca avem timp destul sa le trecem pragul.

Voua care va face mai mult cu ochiul?


The Sound of Spring – Vine, vine primavara!

Chiar daca vremea-i cam zburlita si mai ploua din cand in cand, primvara tot s-a instalat destul de comfortabil pe la noi. Altfel nu s-ar auzi “Sunetul Primaverii” joia asta, nu?

Ca sa profit de noua categorie, una din schimbarile mult laudate ieri, azi va povestesc despre cum se aude primvara din pian, flaut, acordeon si contrabas. Daca va suna a nou, e perfect, caci va propun o premiera pentru scena muzicala de la noi!

Este vorba de un concert sustinut de Cvartetul Maxim, concert care promite sa ne incante cu o imbinare a momentelor de inspiratie universala (F. Schubert, P. I. Ceaikovski) cu cele de inspiratie autohtona (P. Constantinescu, T. Olah). Bine mai suna si primavara asta, nu-i asa?

Ca sa va rasfatati urechile trebuie sa mergeti joia asta, 5 aprilie, la ora 19:00, la Sala Radio. Pentru bilete trebuie sa dati o fuga  fie la Eventim, fie la casa de bilete a Salii Radio, fie la magazinele Germanos si Vodafone, la librăriile Cărtureşti si Humanitas sau pe eventim.ro ori myticket.ro.

Ce ziceti?


Schimbarea la fata!

Dupa o mult prea lunga absenta, am revenit! Si nu oricum, ci cu forte si idei proaspete, ca doar n-am stat degeaba pana acum. Si cum trebuia sarbatorita intoarcerea, am imbracat blogul in haina noua, numai buna de aratat lumii. Nu vi se pare simpatica?

Avem pana si mascota!  Inca n-am apucat sa-l botezam pe micutul zambitor, asa ca sugestiile sunt binevenite. Daca va place de el, puteti sa-l luati chiar si in casa voastra virtuala, caci de azi ti.me are blog button cu drag box! Poate suna un pic a lauda, dar mandria e prea mare pentru a fi stavilita.

Sa nu credeti ca blogul este singurul cu haine de sarbatoare, nici gand! Pagina de Facebook e mai aratoasa ca niciodata, mai ales ca am trecut si la Timeline de zilele trecute. N-am sa va dau mai multe detalii, mai bine aruncati un ochi pe pagina si va convingeti singuri ca-i tare simpatica.

Nici contul de Twitterul n-a fost uitat. S-a imbracat si el in haine de sarbatoare, iar mascota zambitoare s-a instalat comod la poza de profil si va zambeste cum stie mai bine.

Nu ne mai ramane decat sa ne citim, din nou, cu drag si sa nu uitam ca meritam macar cinci minute din zi in care sa ne rasfatam.

 

 Voi ce ziceti de noua imagine?

 

 


Mai scrie cineva scrisori?

Intrebarea asta m-a pocnit ieri, cat citeam pe blogul Marei despre scrisul de mana. Sincer, eu n-am mai trimis o scrisoare de.. nici nu mai stiu de cata vreme. Insa mi-am propus sa folosesc timpul meu din zilele urmatoare ca sa schimb asta!

Daca tot am prieteni care-mi sunt departe momentan, ar fi chiar dragut sa le trimit ceva mai personal decat un e-mail. O scrisoare cu tot felul de mazgalituri si-o poza sau doua cred ca i-ar bucura si i-ar surprinde destul de mult. Oricine s-ar bucura sa mai gaseasca si alte lucruri in cutia de scrisori, nu doar facturi si cataloage de la supermarket, nu-i asa?

Cui i-ati scrie o scrisoare? Laura, Kathy, Daniel, Pinguu, Andreea, Maria?


Nu din nou!!

Cam asta ne trecem prin cap in diminetile de luni, asa-i? Ei bine, trebuie sa facem cumva sa transformam prima zi din saptamana intr-una mai placuta. Asa ca va propun sa ne rezervam timpul meu din fiecare luni pentru ceva care sa ne aduca zambetul pe buze


Acum ceva vreme, aveam o intelegere cu o buna prietena sa ne vedem in fiecare luni. Rezolvam problema intalnirilor noastre cam rare si aveam si-un motiv pentru care sa asteptam cu drag zilele de luni.

La fel de bine puteti sa va rezervati o ora pentru a merge la sala sau pentru a gati ceva bun si aromat. Orice, numai sa va aduca zambetul pe buze si sa va dea un motiv de bucurie la inceputul saptamanii.

Ce ziceti? Pentru ce v-ati rezerva un pic din ziua de luni?

 


Aici copilaria!

Azi dam in mintea copiilor! Pentru ca ieri am vazut o leapsa foarte draguta pe My life in a few words, inceputa de Cris Mary, m-am gandit sa ne aducem si noi aminte de copilarie. Mai exact, de zilele de iarna de cand eram copii.

Fie ca alergam toata ziua prin zapada sau ne dadeam cu celofanul pe derdelus, fie ca ne pierdeam vremea prin casa cu te miri ce jocuri si povesti, amintirile astea ne sunt dragi tuturor. Haideti sa ne facem timp sa dam in mintea copiilor pentru o zi, si sa readucem la viata macar un obicei din copilarie.

Daca tot e gheata afara cat vezi cu ochii, eu incep cu “Oglinda” sau “Ce face unul, fac toti”. Se lua o bucata de drum bine inghetata si lustruita, se puneau toti intr-un sir, iar primul dadea tonul. Dupa un avant pe masura, se dadea pe gheata incercand sa faca tot felul de figuri. Ba sa se intoarca la 360 de grade, ba sa se faca cat mai mic sau chiar o combinatie. Apoi, ceilalti trebuiau sa repete miscarea intocmai. Se lasa cu cazaturi, dar si cu multe rasete.

Voi cum va petreceati zilele de iarna?


Planuri de weekend?

In sfarsit e weekend! Doua zile fara trezit devreme, fara lucruri care nu sufera amanare, fara batai de cap. Toate bune si frumoase, dar ce facem zilele astea?

Eu am o mica lista, pe care va invit cu drag s-o completati:

– pentru ca nu le-am mai folosit de multa vreme, am sa scot de prin sertare cartile de joc si setul de rummy
– de cand nu ati mai gatit ceva dulce? niste fursecuri aromate ar fi la fix pe vremea asta, nu credeti?
– o plimbare prin zapada ar fi si ea frumoasa, dar numai cu haine calduroase
– daca tot iesim la plimbare, poate si o ciocolata calda cu prietenii

Laura, Kathy, Daniel, Sonia, Alina, voi ce planuri aveti?


Ne vedem la sală? :)

Pentru ca surprizele placute nu inceteaza, azi avem si guest post-ul numarul trei.  Multumesc, Bogdan Fechita:

“20 decembrie 2011. Mă urc pe cîntar. 63 de kilograme. Eu sînt mulţumit. Mama, nu. Ca de fiecare dată cînd ajung acasă îmi reproşează că mănînc puţin şi că sînt din ce în ce mai slab.

30 ianuarie 2012. Stomacul meu trece cu bine peste Crăciun, Revelion şi un praznic. E mulţumit şi satisfăcut. Mă urc din nou pe cîntar. Acul se roteşte şi pare a nu se mai opri. 71…72?!? 73??? Hai, opreşte-te!!! 74… 74 şi puţin. Mama e în al nouălea cer: “În sfîrşit, nu mai arăţi aşa slab”. Mie nu îmi place situaţia. Nu mi s-au mărit muşchii şi nici nu mi-au apărut pătrăţele pe abdomen. Doar o mare de grăsime care ţine să îmi demonstreze că nu mai are niciun rost să mai port cureaua de care nu m-am mai despărţit în ultimii doi ani.

Era nevoie de o decizie radicală, care nu a întîrziat să apară. Şi, astfel, profitînd de faptul că în prima parte a zilei am prea mult timp liber (eu lucrez doar în tura de seară), mi-am luat inima în dinţi şi am trecut pragul sălii de fitness de peste drumul meu. O ochisem de mai mult timp, însă pînă acum cîteva zile eram nehotărît aşa că ezitam.

Prima şedinţă de antrenament a fost frumoasă şi lejeră. Cum primul scop a fost să pierd din greutate, am început cu 25 de minute petrecute pe bicicletă. Au urmat alte exerciţii fizice la diverse aparate ale căror nume nu ştiu încă să le reproduc.

Una peste alta, să te mişti, să faci sport, e o adevărată plăcere, aşa că vă recomand şi vouă să încercaţi în timpul vostru liber să mergeţi la cea mai apropiată sală de sport. Sigur vă veţi îndrăgosti de ea! În final, vă las cu un VIDEO realizat de NIKE care surprinde foarte bine ideea de mişcare: ”

Putina miscare n-ar strica, nu?